Ziua Vrajitoarelor II

"Buna ma numesc Pecha Ionescu.Am 21 de ani si da stiu,am un prenume ciudat.De fapt,
m-am intrebat mai mult de 19 de ani cum de am un prenume atat de ciudat si de ce mama s-ar fii gandit sa ma porecleasca astfel.Ma rog,nu am stat zi si noapte sa dezleg misterul,dar din cand in cand mai stateam asa intr-o doara si ma intrebaam cum de prenumele asa de ciudat ,dar l-am acceptat de mult si nu prea mi-am batut capul.
Oricum am inceput cu numele meu pentru ca doar recent am aflat de ce sunt numit.si ce inseamna asa si sunt din cauza asta deprimat,incurajat,speriat,plin de forte,slabit,pe cel mai inalt munte,in cea mai imputita vagauna.Dualitate  intr-o matriosca."

STUNTETI PREGATI!!??
Bine !Atunci sa incepem!
Eu sper ca sunteti pregatiti.Uite aici un sfat.:Da play melodiei aflata in subsolul articololui vei vedea usor totul in alta lumina.
                                                                           **
"Am intalnit-o pe Devona in seara de 30aprilie spre 1 mai pe cand ma intorceam acasa.Intalnirea noastra a durat doar aproximativ 1 minut,dar m-am schimbat complet dupa asta.Mai ales ca m-am trezit tocmai in dimineata zilei de 2 mai avand la mine un medalion cu niste swastici ciudate si un pergament care data din 1623 si care m-a intreba cine sunt.
Pai,la inceput nu mi-am amintit nimic la inceput si chiar ma obseda dar un an mai tarziu mi-am amintit ziua pe care se pare o ratacisem un pic in iteriorul minti mele."
                                                                         **
  " Devona pasi spre mine,la o distanta nu foarte naturala pentru doi straini sa fie ,ma atinse iute cu degetele pe frunte si lumea mea incepu sa se invarta.
Totul se vedea de parca ma aflam cumva sub apa,numai ca apa era facuta din foc si ardea de parca acum intr-o secunda eram gata sa mor,dar nu inainte
de a mi se decoji toata pielea si carnea de pe mine,pana la oase.
Apoi ca dintr-o data am inceput sa ne miscam cu o viteza foarte mare ,desi nici unu dintre noi nu ne miscam membrele absolut deloc.
Cadirile oamenii,tot ce este material in general,se vedeau ca niste umbre,desi eu ma gandeam ca noi suntem acum niste umbre fantomatice care se misca foarte repede si pe care nimic material nu le poate opri .Ne miscam cu viteza foarte mare,in linie dreapta,fara sa tinem cont de cladirile,gradinile,oamenii sau orice altceva prin care treceam.
Ajunsi in sfarsit la destinatie Devona isi dezlipeste degetele pe pe fruntea mea iar eu cad lat.Incercam sa ma ridic,dar ma simteam slabit si supt parca de orice forta de a ma mai misca.Devona se pare ca stia asta pentru ca a asteptat doar cateva secunde ca apoi sa ma prinda de maini ,sa ma intoarca cu fata in sus si sa inceapa sa ma tarasca.
Acum vedeam clar,ma aflam intr-o pestera care parea a fii luminata de paraul care curgea prin ea si se pare ca ne intreptam spre o pozitie mai centrala pentru ca in vreo 2 secunde eram deja tarat prin acel parau.Trecem paraul,bine Devona trece,pentru ca eu eram doar un sac neajutorat de cartofi ,fara vointa,fara suflare fara posibilitatea de a tipa,de a se ruga sau de a face orice,in afara de a gandi.
Si ma gandeam:” Bine bine sa vedem ce o sa se intample,dar cum am prima sansa fug cat ma tin picioarele “.
Nu am avut o astfel de sansa,am ajuns la un scaun ca cele de tortura unde am fost legat prin jurul barului,de gat,de maini si de picioare cu niste baiere metalice.
Acum Devona se puse in fata mea si ma atinse din nou cu aratatorul si mijlociul pe frunte.De data asta am avut o senzatie de inghet dar am simtit cum toate revin la normal.
Puteam vorbi,tipa,puteam sa ma zbat ,sa scuip si cam orice puteam face si inainte,atata tot ca eram legat fedeles si nu  puteam  face nimic.
Scoase un bat suptirel care era gravat cu tot felul de simboluri ciudate din care puteam sa recunosc doar simbolul numit swastika.
Ma privi si zambi suav in coltul gurii apoi spuse privind batul:
-Tine-te bine acum pornim! Navnikic letoclo jacion ehtah jacida sepa! **
Desi nu am inteles ultima parte stiam ca e de rau pentru ca am vazut batul luminand si usor si transformandu-se intr-un bici facut parca din lumina.
Ma lovi aprig cu el,iar durerea pe care am simtio a fost echivantul unui val de apa imens care m-a lovise in ceafa ,dar care ardea frunica si taia in acelasi timp.Am urlat cuprins de durere si spaima,dar adanc in sufletul meu o simteam cum parca ceva tocmai incepuse sa creasca .Era o samanta care se aflase acolo toata viata mea,care isi astepta momentul pentru a germina,care o simteam la fel de puterina ca o bomba nucleara dar mai frumoasa ca cel mai slefuit diamant.O samanta salbatica,pretioasa,o forta pe care acum stiam ca am avuto toata viata doar ca nu o folosisem niciodata.
Aceasta samanta mi-a dat forta de a rezista urmatoarelor lovituri ale biciului facut parca din lumina angelica,dar care ardea ca flacarile iadului.Desi primeam lovitura dupa lovitura nu ziceam nimic ,nu mai gemeam ,nici macar nu ma mai miscam.
Simteam cum fiecare lovitura face samanta sa se transforme intr-o planta tot mai mare si mai mare care ma facea din ce in ce mai puternic.
Devona se opri.Ma privi,zambi din nou.Eu fiebeam de furie pe scaun,dar nu puteam sa fac nimic.Desi mi-ar fii placut la nebunie sa-i frang gatul tipei,mai tare fierbeam dupa raspunsuri.Ma gandeam ca daca as inversa poate cumva locurile,eternul si si nemuritorul "de ce?",insotit de numerose lovituri cu acel bici indreptate spre ea, mi-ar aduce ceva placere,oricat de sadic ar parea asta.
-Svaust re wux pecha**?ma tot intreba inainte de fiecare lovitura ,parca intr-un mod obsesiv.
-Nu inteleg ce spui!!!!Urma o noua lovitura de bici.
-Svaust re wux pecha?Si inca o lovitura la fel de fulgeratoare ca lumina din care era facut biciul.
Planta din interiorul meu germina,crestea,imi dadea putere sa suport,pulsa si apoi pulsa din nou in acelasi ritm ca si inima mea dar eu simteam ca este ceva separat.
Dupa una dintre loviturile de bici parca acum simteam arsura apei arzatoare,intepatoare si taiosa generate de lovitura biciului nu numai pe piele si in muschi si in interiorul sufletului meu ,dar nu ca pe un negativ ci ca un pozitiv.
Acum era momentul.Ma simteam puternic.Un urlet venit din cea mai adanca parte a fiintei mele cutremura pestera dar si toata fiinta Devonei care pana atunci ma tot biciuia cu o expresie sigura pe fata.Frica ii era sadita in launtrul ei acum
-Si mi vi darastrix-ith**!
Am rupt toate baierele de metal fara prea mult efort,si am prinso pe Devona de incheietura cu o mana,cu cealalta i-am smuls biciul din maini si am urlat asa tare incat fata Devonei,de spaima,avea acum o culoare pamantie cu tente de sange.
-SI MI VI DARASTRIX-ITH!KIN DI WER DARASTRIXI, DISISE DI WER THACZIL. VAEX EKESS VE!
Devona a ingenunchiat atunci in fata mea,iar furia mea firbea si fierbea si nu ma puteam decide daca ar trebui sa o ucid chiar in momentul acela,sau intai so torturez cu biciul si apoi so ucid.

**Cuvinte in limba draconica                      Translator  pentru limba draconica
Hammerfall - Legion

Asculta mai multe audio diverse

Providenta....legenda

In ziua a 6 a creatiei ,sa zicem cam spre dupa-amiaza dumnezeu decide sa imparta lumea in tari.Vezi tu se obisnuise deja cu ideea ca doar 2 oameni nu erau suficienti pentru a sta pe toata planeta si astfel logic vorbind a trebuit sa faca mai multi.
Si fiecare popor primi cate o tara, unele mai frumoase, altele mai urate ,unele mai bogate altele mai sarace ,in fine. Fiecare avea un loc in care sa fie acasa.
Obosit de munciile herculiene ,la care se supusese in ultimele sase zile de creatie ,dumnezeu decide ca ar trebui totusi sa supravegheze oamenii si ,daca e posibil sa-i consilieze in afacerile lor lumesti.Asa ca se duce in ultimul loc pe care nu-l daduse cu gandul de a se odihni.Acest loc,Noul Eden,era minunat plin de toate minunile pamantului ,care avea toate formele majore de relief ,un fluviu care curgea pe teritoriul sau si iesire la mare.In plus o anumita minunatie si stralucire demna parca doar insusi dumnezeu.
Cum isi tragea sufletul dumnezeu acolo in tara sa trib de nomazi verira la el si ii cerura ajutorul:

-Doamne dumnezeule ajuta-ne ca tare oropsiti mai suntem ,si toti ceilalti oameni rad de noi ,iar noi nu putem sta nicaieri pentru ca nu suntem primiti.
-Dar de ce ati foti goniti din casele voastre oameni buni? spuse dumnezeu.
-Nu ne-a gonit nimeni Doamne doar ca tu in puterea ta cea mare ai uitat sa ne dai si noua o tara cand le-ai dat tuturor iar de atunci ratacim prin lume.

Simtindu-se oarecum vinovat de greseala facuta zeitatea le dadu oamenilor acestora tara sa,iar el urca la ceruri.
Tara despre care vorbesc este bineinteles Romania,un eden ajuns o groapa de gunoi,iar nomazii fara de tara noi,romanii.
Providenta este uneori un lucru curios,te poate rasplati si iti poate da o casa si taram numai al tau,sau te poate pribegii,blestemandu-te astfel sa umbli nomad prin lume cautandu-ti scopul.
Phoenix - Mugur de fluier

Asculta mai multe audio diverse

Ziua vrajitoarelor

Ziua vrajitoarelor


Mergeam linistit spre casa mea aflata intr-un loc numit Ferentari,si am realizat ca brusc toate luminile de pe strada in care mergeam s-au stins toate luminile. 
"E semn rau..." mi-a trecut prin gand. 
Mda semn fatalist dar mi-am continuat sirul gandurilor in timp ce mi-am aprins o tigare:"Cand or fii stins astia luminile de la Stradal pentru ca parca acum 20 de metri era lumina,acum 15 la fel,apoi am realizat ca merg de cel putin 10 metri pe intuneric,da da ,misterul unui batran".Cred ca m-a trezit din visare doar faptul ca am calcat stramb apoi am fost destul de dezorientat ca sa mai vad pe unde merg. 
"In fine" imi zic si trag cu foc din blestemata aia de tigara. 
Dar ma uit si,pe la jumatatea strazii,vad o femeie superba chiar daca era intuneric.Si totusi ea parca radia,ori asta ori hormonii mei o luasera la galop prin organism. 
Ea vine spre mine dar parca plutea sau parca pluteam eu .Se apropie la o distanta mai mult decat normala de mine,chiar o distanta intima as putea spune,apoi ca prin vis mi-a spotit,atat de suav, in ureche:"hey,pe mine ma cheama Devona tu cine esti?" 
M-a atins apoi atat de iute cu 2 degete pe frunte incat nici nu am apucat sa vad ce se intampla.Mi-am simtit tot corpul cuprins de o caldura extraordinar de puternica apoi parca tot a inceput sa se invarta cu mine. 
In dreptul pieptului simteam o arsura destul de puternica.Apoi intuneric din toate partiile ,arsura din piept continua sa persiste,iar eu imi reveneam in simtiri. 
Eram acasa,era dimineata nu noapte,eram imbracat cu pantalonii mei de pijama la care aveam si o bluza cu nasturi care era descheiata.Pieptul imi ardea deoarece tigarea pe care se pare ca o fumam imi atingea pieptul. 
"OOOoooo.A fost un vis!Dar ce dobitoc sunt eu sa-mi aprind tigara si sa adorm riscand sa dau foc la casa!".Eram destul de suparat pe mine,dar mi-am dat seama ca tineam si altceva in mana,pe langa tigarea aia.Nu,in cealalta mana.Era o amuleta ciudata care avea niste semne pe ea din care recunosteam doar niste swastika inscriptionate circular pe ea. 

O pun pe masa si incerc sa ma calmez.Fata morgana a fost reala?Am Visat?A fost real?Intrebarile apareau in capul meu ca ciupercile dupa ploaie. 
Ma duc spre masa si vad pe o bucata de pergament,care se arata a fii destul de uzat de vreme,si care nu o observasem pana atunci, scris impecabil:"Tu cine esti?!".Toate intrebariile se opresc ,si abia apoi observ semnatura: 
"Devona 
1 mai 1623" 
Ma uit la calendarul de langa si vad ca suntem in2 mai 
Raman stupefiat si continui sa fumez tigara cu care acum 20 de secunde imi dadeam foc mie si casei mele 
Cargo-Ziua vrajitoarelor

Asculta mai multe audio diverse

Intreaba-te

    







   Am realizat ,nu recent ,acum cativa ani potentialul dual al fiecaruia dintre noi:
Pe de o parte suntem capabili de bine pana dincolo de orice imaginatie,pe de alta parte,de rau si distrugere atat a celor care sunt in jurulul nostru cat si a noastra siesi.
     Am stat in cumpana incercand sa vizualizez o cauza,cauza a ramas un mare mister pentru mine cel putin pana recent cat am facut legatura.
   Parerea mea personala este ca totul se rezuma la dorinta.Adica mai pe larg la ceea ce ne dorim .Unii dintre noi oricat de incredibil ar parea pentru altii nu isi doresc control,putere,sa fie mai tare ca celalalt,sa aiba un BMW mai nou etc etc,ci isi doresc lucruri productive cum ar fii boli vindecate,saracie mai putina,oameni mai fericiti.Desigur sa obtii ceva distructiv este intotdeauna mai usor decat sa cauti sa gasesti ceva constructiv.
  Mai pe larg: Sa presupunem ca ai fii in situatia in care ai fii  furios/a pe o alta persoana si ai ajunge la o saturatie maxima.Dar logica si o discutie relativ lunga ar face totul sa fie ok.Civilizat,normal(dintr-o anumita perspectiva) este sa cauti autocontrolul sa porti discutia respectiva,sa te consumi.Dar este mult mai usor sa iei o bata de baseball si sa faci liniste nu?!.
    Prin urmare sa faci ceva constructiv necesita timp efort,poate chiar si durere,distructiv....o secunda doua de gandire & off we go!
    Eu sincer nu stiu exact ceea ce vreau...poate nici nu vreau sa stiu ,dar stiu macar atat: sa pun o intrebare:
  Tu ce iti doresti? Cat de distructiv ai fii sa obtii ceea ce vrei?Care a fii calea care te-ar duce mai repede acolo?Cate nopti ai dormi linistit dupa?


   Si inca ceva raspunsurile sunt pentru tine nu pentru mine .
dave matthews band - Big Eyed Fish

Asculta mai multe audio acustica

Conversatie

 Salonul de spital era mic,slab luminat si linistit.Zic si linistit pentru ca pe holuri era forfota : fie medici sau asistente alergau de colo colo fara sa para a avea o tinta exacta,fie cate un pacient era transportat in alt salon sau scos din operatie,fie rudele vreunui bolnav tipau catre zeii in care credeau fiecare...in fine forfota.
   Asta a simtit tanarul care  abia intrase in acel salon de spital ca era un salon mic,pentru ca erau doar 5 paturi,linistit,pentru ca aici nu vorbea sau misca nimeni ,si slab luminat ,pentru ca aici era lumina naturala iar pe hol neoanele luminau mult mai puternic.
   Tanarul se apropie deci de singurul pat care era ocupat din acel salon destul de zdruncinat si speriat,desi ambele sentimente il afectau mult pe fata lui se rasfrangeau doar fragmente.

-Saru-mana! spuse tanarul pacientului ,iar cuvantul "tata" ii trecuse cumva absent si alfel mai mult ca o concluzie prin creier.
   Omul nu putu decat sa traga un scurt geamat dar ochii ii se aprinsera de parca avea in fata un cufar de nestemate ,dar fara umbra de lacomie.
    Incerca apoi sa spuna ceva dar se ineca si tusi,apoi spuse ceva dar pe care tanarul nu putu percepe sau intelege.Astfel tanarul se apropie cu urechea de gura pacientului si asculta atent:
-Ce faci puiu tatii?!intreba el iar raspunsul veni printr-o atingere calduroasa pe mana care nu era bandajata.
  Un zambet fugitiv se afisa pe fata amandurora dar trecu repede si tanarul zise:
-Te trateaza astia bine?!Sper ca au avut macar asa un pic de grija si de tine pari abandonat in salonu' asta!
-Da-i dracu! ca nu ii intereseaza deloc de mine aseara cand am venit m-au uitat pe hol,in frig
-Tre' sa vedem cum sa te mutam in alta parte ca sa fim mai aproape.
Barbatul zambi desi se vedea clar ca durere atat psihica cat si fizica il macina,apoi spuse :
-Tata asculta la mine acum ca sunt inca treaz si inca pot vorbi cat de cat co...coerent .Stiu.Stiu ca nu mai am mult de dus astea.
-Nu vorbi asa o sa te faci bine ! il intrerupse tanarul,desi ii spuse o minciuna pe care nici el nu credea.
-Ba nu o sa ma fac ,continua el,deci asculta ce am de zis aicea:Am auzit numai lucruri bune de tine de cand ai plecat :ca numai note bune la scoala si ca te straduiesti,ca multa lume te si respecta desi sunt mai mari ca tine.
   Vreau sa reusesti sa ma depasesti,sa ajungi unde eu nu am putut si unde eu nici macar nu am incercat.Vreau sa te tii de scoala atat cat poti si cat poti si apoi sa te stabilesti si tu la casa ta.Si sa ai grija de sor-ta ca doar pe ea o mai ai...Da' cel mai mult vreau sa nu repeti greselile mele,greseli care cred ca intr-un fel sau altu m-au adus aici.Fii puternic si tine-te tare...
Apoi vocea barbatului se reduse la un asa nivel incat chiar cu gura langa urechea lui tanarul nu mai auzi nimic
Desi predictia barbatului nu a fost adevarata chiar in ziua aceea astaa fost ultima conversatie a doi oameni care au impartit o legatura dincolo de intelegerea normala,dincolo de carne,viata si moarte.
Nu am uitat.In memoriam A.C.
Hammerfall - In memoriam

Asculta mai multe audio diverse